Localitatea Cozma este situată la 20 km nord-nord-vest de municipiul Reghin, pe pârâul Agriş. Un sat frumos, cu oameni gospodari care îşi lucrează pământurile. Oameni primitori cu credinţă în Dumnezeu. Unul dintre aceşti oameni este şi Ioan Horea zis Horco, un pensionar de 81 de ani, arhetipul bătrânului înţelept care ştie să povăţuiască tinerii din sat pentru calea cea bună.

Orfan de mamă, la şapte ani

Ioan a văzut lumina zilei în 17 iunie 1930 în satul Cozma, într-o familie modestă. A avut o copilărie grea, la numai 7 ani a rămas orfan de mamă, răpusă de “boală uscată”. Rămas în grija bunicii Maria şi a lui Ion Borşa, fratele mamei sale care deşi era doar cu 8 ani mai în vârstă decât Ioan, i-a fost tutore până ce s-a căsătorit. Ion a început şcoala, tatăl său s-a recăsătorit şi s-a mutat la cea care avea să îi devină mamă vitregă, după ce a lăsat la Cozma fiului său o casă ridicată la nivel de schelet. Ion a făcut primele patru clase în Cozma la secţia română, iar restul celor trei clase le-a prins sub ocupaţia Austro-Ungară, unde a fost obligat de împrejurări să înveţe limba maghiară. La 13 ani, în timpul celui de al Doilea Război Mondial a ajuns slugă în Lunca-Tecii, la Preda Ion. În 1946 a schimbat moşia şi a plecat la Gheorghe Varodi, apoi a ajuns la Pescaru Toder, din Lunca iar în final a ajuns slugă la Pavel Porav din Crăieşti. Au fost patru ani grei, dar meritat osteneala, pentru că aşa a reuşit să-şi procure haine, fiind gata de însurat.

Dansator talentat, cunoscut în judeţ

Mergând la şezători şi fiind un bun dansator de învârtită, ţigănească şi bărbunc s-a gândit să înfiinţeze un grup de dansatori cu care a început să colinde zona Mureşului ajungând să devină foarte cunoscuţi în judeţ. În 14 noiembrie, 1951 Ion a fost încorporat în armată la Craiova, apoi detaşat la Băiţa-Bihor la o unitate unde a muncit într-o carieră de uraniu