Lacătul a crăpat, Cutia Pandorei s-a deschis: premierul vrea să restrângă drepturile revoluţionarilor. Mai exact, indemnizaţiile să fie acordate doar urmaşilor celor decedaţi sau răniţi la Revoluţie.

În acest fel se anticipează economisirea a circa 60 de milioane de euro din cele aproximativ 72 milioane de euro, cifra reprezentând suma anuală pe care bugetul central o alocă sub formă de indemnizaţii celor peste 14.000 de revoluţionari cu statut de luptători. Desigur, ca ipoteză economică, intenţia lui Boc stă în picioare, chiar dacă ea acoperă o bucată infimă din bugetul ţării - conform calculelor estimate, 0,06%. Însă ca tehnică, oricum ar fi apucată problema, Emil Boc poate bifa în carneţel încă o categorie căreia i-a câştigat dispreţul.

Politic vorbind, în cazul în care planul premierului ar fi pus în aplicare, PDL riscă să piardă această felie de electorat, a cărei combustie emoţională - se ştie! - poate lua forme politice - prin asociere şi confuzie! - dintre cele mai neaşteptate (ciomăgarii lui Iliescu stau la pândă!). Mai ales că vorbim de o categorie oarecum inadaptată politic, adică, în mare parte, fără o profundă convingere doctrinară, care poate cădea uşor pradă tentaţiei "duşmanului comun". În plus, nu vreau să-mi imaginez spumele, urletele de fiare sălbatice şi paranghelia propagandistică care se vor dezlănţui în speluncile media. Dar dincolo de aceste aspecte inerente, intenţia de modificare a Legii Recunoştinţei, în opinia mea, nu comportă nimic mârşav ori absurd. Emil Boc are de partea lui nu doar un argument economic, ci şi un vraf consistent de dovezi privind ilegalităţile comise de-a lungul anilor în eliberarea certificatului de revoluţionar.

Aşadar, fie că ne convine sau nu, fie că e tardiv sau nu, fie că se petrece pe un context nepotrivit sau nu, a cam venit vremea curăţeniei. E momentul ca impostorii să scoată