Boris Charmatz, Enfant

Charmatz a creat pentru Curtea Papilor o piesă despre copilărie, coregrafa Anne Teresa de Keersmaeker, cu compania sa „Rosas", a prelungit o superbă coregrafie a verii trecute, în „Cesena", o experienţă ieşită din comun, între muzica secolului al XIV-lea şi publicul de astăzi, şi în „Fase", o piesă majoră a istoriei dansului contemporan. Regizorul Guy Cassiers, pe textul dramatic „Bloed&Rosen", al scriitorului flamand Tom Lanoye, încrucişează destinele rebele ale lui Jeanne D'Arc şi Gilles de Rais, intensificând prezenţa actorilor prin instalaţii video. El dă glas celor care suferă. Romeo Castellucci revine după succesul repurtat în anii trecuţi cu „Divina Commedia", „Infernul", „Purgatoriul" şi „Paradisul", cu un concept despre Fiul lui Dumnezeu, o operă-teatru, premieră în Franţa, pe muzica lui Scott Gibbons. Să mai amintim că acesta a creat şi un film despre „Parsifal" de Wagner, într-o regie de o extraordinară forţă poetică. Patrice Chéreau a strălucit cu textul „I Am the Wind" (Eu sunt vântul), pe textul scriitorului norvegian Jon Fosse, în care se remarcă prin muzicalitatea verbului.

Jeanne Moreau şi Etienne Daho, la Avignon

„Viaţa ne e dată ca să ne asumăm riscuri", afirma Jeanne Moreau. Din punct de vedere artistic ea a construit o carieră splendidă de actriţă atât în teatru, cât şi în cinema, devenind un simbol. Înainte de a-şi face debutul cinematografic, în 1950, a jucat pe scena Comediei Franceze, în trupa lui Jean Vilard. A fost „femeia" visată de Orson Welles, Louis Malle, Michelangelo Antonioni, Luis Bunuel, François Truffaut, Jacques Demy şi Rainer Werner Fassbinder. A fost „Celestina", pusă în scenă de Antoin Vitez, care a marcat întoarcerea sa la festivalul de la Avignon. Etienne Daho a cântat pentru prima dată în 1970. A fost una dintre cele mai importante figuri ale pop-ului, compunând pentru Jacques Dut