Simpatica – şi tot mai durdulia – preşedintă a Camerei Deputaţilor poate răsufla uşurată: pe dosarul fraudării votului pentru Legea Pensiilor, un procuror conştiincios a pus ştampila “NUP”. Adică s-a decis neînceperea urmăririi penale în cazul Roberta Anastase. Decizia a fost însuşită cu bucurie de prietena Codruţa Koveşi şi transmisă poporului român.

N-ar mai fi nevoie să reamintesc circumstanţele în care s-a produs fapta pe care procurorul n-a reuşit să o identifice. Dacă o fac, este pentru a înţelege mai bine mecanismul sofistifcat al punerilor sau scoaterilor de sub o acuzaţie pe care-l practică parchetul nostru cel independent. Bref: prin 15 septembrie, anul trecut se vota Legea Pensiilor, iar partidele ale căror amendamente nu fuseseră nici măcar discutate, nicicum reţinute, au părăsit sala. S-a trecut la vot şi de la pupitrul de la care conducea lucrările Camerei, preşedinta Roberta Anastase a numărat cu voce tare – precum Pristanda - voturile “pentru”. Printr-o aritmetică nicicând lămurită, cei 80 de parlamentari prezenţi în sală au devenit, la un semn, 170, iar dintre aceştia domnişoara Anastase a numărat, bob cu bob, majoritatea celor care au votat “pentru”. Episodul a trecut practic neobservat de opoziţie, care s-a mulţumit cu nişte declaraţii formale, până când un post de televiziune a venit cu proba filmată că în sală nu se aflau decât jumătate dintre cei număraţi de Roberta Anastase şi că, în consecinţă, se produsese un fals. Strânsă cu uşa, numărătoarea a contraatacat în stilul hoţului prins cu mâna în buzunarul altuia, care striga “săriţi, hoţul!”. Reprezentanţii PSD şi PNL au fost acuzaţi că ar fi solicitat o sumă enormă de bani din puşculiţa Guverului pentru circumscripţiile lor în schimbul… părăsirii sălii. Povestea s-a inflamat, Parchetul a fost sesizat şi din 20 septembrie anul trecut procurorii s-au tot chinuit să afle adevărul.

L-au