- Cultural - nr. 827 / 20 Iulie, 2011 De-a lungul anilor, Marcel Mureseanu si-a slefuit in cuvant o formula proprie de exprimare lirica, distincta in peisajul nostru literar, personala si, nici vorba, originala. De cand a debutat editorial, cu acel volum intitulat "Pe adresa copilariei” (1969), pe langa el au urcat, cu furtunoase si antrenante aplauze, atatea si atatea glorii de moment, despre care azi aproape nimeni nu mai stie mare lucru. In schimb, Marcel Mureseanu si-a vazut impasibil de drum, decantand cu vocatie si pasiune verbul poetic, pentru a ajunge la o maturitate a exprimarii si a tinutei poetice, care-i da dreptul a se numara, fara modestie, printre poetii cei mai de vaza, cei mai originali, din arealul contemporan al liricii romanesti de acum. Din 1969 si pana azi, a scris mult, foarte mult: "Versuri de vacanta”, Editura Ion Creanga, 1973, Bucuresti; "Cel din urma”, Editura Dacia, 1974, Cluj; "Scrisori catre prieteni”, Editura Dacia, 1978, Cluj; "Amurgul furtunilor”, Editura Dacia, 1978; Cluj; "Matineu”, Editura Cartea Romaneasca, 1984, Bucuresti; "Viziuni cu porumbei calatori”, Editura Junimea, 1987, Iasi; "Calator in insomnii”, Editura Transpres, 1991, TurnuSeverin; "Capriciile Sagetatorului”, Editura Helicon, 1997, Timisoara; "Pe mine ma cauta”, Editura Casa cartii de stiinta, 1998, Cluj; "Sarpele casei”, Editura Bucovina viitoare, 1998, Suceava; "Monede si Monade”, Editura Remus, 2001, Cluj; "Hartuire sexuala sau a doua fata a crinului”, Editura Remus, 2001, Cluj-Napoca. Pe Marcel Mureseanu l-am cunoscut prin intermediul prietenului meu, scriitorul Cornel Udrea si, mai apoi, la Targu-Mures, la lansarea uneia din cartile mele. L-am citit ca fiind ironic, melancolic, evocator, persiflant, filosofic si moralist. Marcel Mureseanu scrie o poezie a marilor si micilor angajamente existentiale, cu o ritualica reprezentare a unui imaginar insolit. Dupa cu