S-ar putea să vedem la sfârşitul anului o scădere accentuată a inflaţiei, de la 8 la sută cât este în prezent la 5 la sută. Poate şi mai jos. Vestea este bună. Sunt însă şi voci care susţin că ar merita să suportăm o inflaţie în creştere ca să obţinem, în schimb, un PIB mai mare. Imensă eroare. Inflaţia mare poate afişa o iluzie şi atât: un PIB nominal. Mai exact o sumă. PIB-ul real însă nu va fi împins în sus de preţuri care urcă şi ele, ci numai şi numai de o creştere sănătoasă, bazată pe concurenţă, pe competitivitate şi pe eficienţă. Iar ca să obţinem o creştere economică sănătoasă este nevoie şi de o inflaţie care să aibă un singur curs, în jos.
E adevărat că multe companii, îndeosebi dintre cele de stat, dar şi dintre cele cu capital privat, s-au obişnuit "să se refugieze" în inflaţie, armă pe care au învăţat s-o mânuiască bine în scopul obţinerii unui profit minim. În acest fel au reuşit să treacă târâş-grăpiş peste obstacolele ridicate în calea lor de această criză prelungită. Vedem, în şiruri de date statistice, că încă de când cercul răului se tot lărgea şi în România, începând cu toamna lui 2008 - cuprinzând pieţele de mărfuri, cuprinzând ipotecile lovite de incapacitatea de rambursare a creditelor, cuprinzând investiţiile grav ameninţate în condiţiile în care multe capitaluri se împuţinau şi cuprinzând mai cu seamă forţa de muncă ameninţată de şomaj - "refugiul" în inflaţie a devenit o obsesie pentru toate acele companii care sperau să se salveze singure. Aşa că au umflat preţurile cât au putut, au încasat venituri de supravieţuire şi, în final, au contabilizat "profit murdar". Numai că preţurile au urcat cât au urcat, până când, transformându-se într-un periculos bumerang, sunt acum gata să-i lovească pe cei care le-au agitat. Rata negativă a consumului le-a dat peste cap planurile. Inflaţia începe să-şi piardă puterea şi "profitul murd
