Student la Politehnică fiind, Ion Dichiseanu a fost îndrumat spre actorie de o prietenă, nepoata lui George Vraca. Şansa a jucat un rol major în viaţa sa şi când a scăpat din lagărul nazist. La vârsta de 9 ani, Ion Dichiseanu a stat închis în lagărul de la Salzburg, alături de fraţii şi părinţii săi. Astăzi, când ajunge-n Austria, vizitează locul şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a scăpat.

„Adevărul": Când v-am propus acest interviu aţi făcut o confuzie, spunând că sunteţi trist de când v-a murit mama... De fapt, era vorba despre sora dumneavostră, Eugenia...

Ion Dichiseanu: Jeni m-a crescut, iar eu am perceput-o ca fiind mamă pentru mine. Era mai mare cu 14 ani. S-a prăpădit pe 4 martie. S-a chinuit mult. Când eu eram cu spectacole, în turneu, erau lângă ea Ioana, fiica mea, şi Luis, ginerele meu. Ioana o îngrijea dintr-un ataşament familial, dar Luis, care în ultimele ei săptămâni de viaţă el o îngrijea, de ce o făcea? Pe mine m-a emoţionat acest lucru.

Aţi fost foarte ataşat de familie. Cum era familia în care v-aţi născut?

Noi eram nouă copii. Tata, fiind ceferist, nu avea posibilităţi materiale să ne răsfeţe. Probabil de aceea am răsfăţat-o atât pe fata mea. Şi bunicul, şi străbunicul au fost ceferişti. Sunt născut la Adjud. Adjud, nod de cale ferată în Moldova - fac precizarea aceasta pentru că unii îl confundau cu Aiud, din Transilvania. Tata era din Călăraşi şi datorită acestui fapt, sunt cetăţean de onoare al Călăraşiului. Străbunicul, pe care îl chema Grigorescu, era din Dichiseni, comună aflată la 10 kilometri de Călăraşi. Când s-a dus să-l declare pe bunicul la „sfat", acolo era un bătrân care nu auzea. Nu ştiu cum i-a sunat lui „Grigorescu, din Dichiseni", că l-a trecut în acte Dichiseanu. Aceasta este originea numelui meu.

Al câtelea născut sunteţi, între fraţi?

Sunt penultimul. Am mai