Zeci de formaţii se chinuie să iasă din anonimat. Câteva au reuşit să îşi facă un nume, dar lucrurile nu sunt pe cât de uşoare par, pentru nicio trupă \"indie\" din ţară. Sursa: VICTOR DOLDOR
Trupele noi pe piaţă, ca Robin and the Backstabbers, Blue Nipple Boy sau Toulouse Lautrec, sau formaţiile al căror nume începe cu "the" ca Mono Jacks, Amsterdams sau MOOoD, cu un public format în ani de experienţă, simt pe pielea lor lipsa unei culturi muzicale alternative în România. Cluburile din Capitală şi din întreaga ţară anunţă tot mai des concerte live, dar chiar şi aşa scena alternativă lasă de dorit, iar stiluri care în străinătate nu numai că merg, dar sunt chiar în vogă în ultimii ani, nu sunt nici pe departe la fel de vizibile la noi precum muzica dance sau monştrii sacri ai muzicii rock.
"Formaţiile ale căror nume nu încep cu Carg, Iri, Volt, Direct, Phoe sau Holog nu trebuie ajutate momentan, pentru că sunt în cea mai mare parte aşa cum trebuie să fie. Trebuie doar să fie lumea mai atentă la ele", spune Robin, solistul trupei Robin and The Backstabbers. "Formaţiile alea mari au dat ce-au avut de dat, wham bam thank you ma’am, now move over, let the young ’uns take over", spune el vorbind de generaţia tânără care ar trebui să fie atrasă de aceste trupe care vin cu un suflu şi un spirit nou, dar care nu reuşesc să adune masele de oameni pe care, de exemplu, le strânge un concert Cargo sau Iris într-o mare piaţă.
Soluţie: mai multe festivaluri
Nu numărul de oameni contează, ci calitatea lor, îşi spun artiştii care cântă cu la fel de mult entuziasm şi în faţa a 10 oameni, dar şi în faţa a 1.000. Cele mai mari concerte, în cadrul festivalurilor, sunt de fiecare dată o şansă în plus să fie remarcaţi.
Blue Nipple Boy, la fel de noi în lumea muzicală, au fost prezenţi anul acesta pentru prima dată la B’E
