Vasile Oros (86 de ani), născut în satul Bădăcin, este unul dintre puţinii sălăjeni în viaţă, care au avut onoarea de a-l cunoaşte personal pe Iuliu Maniu. Simpatia sa faţă de „Sfinxul de la Bădăcin” şi apartenenţa la Biserica Română Unită cu Roma l-au costat şi două săptămâni de arest.

Vasile Oros, sau baciu Vasile, cum îi spun consătenii din Bădăcin, îşi aminteşte de vizitele pe care le făcea Maniu la şcoala din sat. „Eram anunţaţi cu câteva zile înainte că, la o anumită dată, va veni în vizită Excelenţa Sa Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului de Miniştrii. Excelenţa Sa venea pe la noi pentru că aici în Bădăcin avea casa natală şi tot el a fost acela care a construit şcoala în care învăţam noi”, îşi aduce aminte baciu Vasile. În 1933, octogenarul de astăzi intra pe băncile şcolii. Vizitele fostului premier interbelic în sală de clasă erau o adevărată sărbătoare pentru elevi şi decurgeau după un tipic bine stabilit. „Când intra în clasă noi îl salutam cu <>, iar apoi aşteptam cuminţi să ne întrebe câte ceva. În primul rând, îl întreba pe învăţător care copii sunt buni la învăţătură, iar apoi mergea la fiecare în parte şi, dintr-o gentuţă de piele scoatea câte o pungă de bomboane şi o împărţea elevilor cu note bune. Pentru a-i încuraja pe cei care nu primeau bomboane, le promitea că le va aduce şi lor bomboane, la o vizită viitoare, dacă vor învăţa bine”, îşi aminteşte octogenarul din Bădăcin.

Bomboane de la Excelenţa Sa

Fără a se lăuda, baciul Vasile spune că şi el a „mâncat bomboane de la Excelenţa Sa, până l-a durut stomacul” şi, pentru că era bun la învăţătură, era invitat şi să participe la slujbele care se ţineau în casa familiei Maniu, unde era amenajată o capelă. „Am cântat în capelă până în 1948, când a venit „sugrumarea”. Şi după 1990, când am revenit la greco-catolicism, am continuat să cânt în strană”,