Se exportă mult?
Nu confundaţi firmele care lucrează terenurile cu marii dealeri din România. Sunt 5-6 firme multinaţionale, consacrate, care fac exporturi de cereale. Majoritatea fermierilor lucrează cu aceste firme. Şi eu pot să export, dacă am un preţ de 200 de euro la extern şi 150 de euro la intern, ce crezi că aş face? Vorbim, într-adevar, despre nişte lucruri pe care trebuie să le reglăm. Sunt multe piedici aici, în România. De exemplu, nu vor morăritul şi panificaţia să facă contract cu mine, să îmi zică: ”uite, îţi dau 20%-30% avans şi fac un contract cu tine. Am nevoie de 10.000 de tone de grâu. Stabilim un preţ acum şi încheiem afacerea”. Dar nu vor, ei dau tot la piaţă şi aşa apare riscul ca pe piaţă oferta să fie foarte mare. Un alt obstacol: din neştiinţă, băncile creditează foarte greu, considerând că agricultura este un risc. Dar, atâta vreme cât facem agricultură europeană, de ce este un risc? Dobânzile sunt extraordinar de mari, de la 12% până la 20%, iar în ţările europene discutăm de 2%-3% dobândă. De asemenea, lipsa de contracte de vânzare certe, pe un preţ care să poată fi negociat înainte. Toată lumea vrea contract fară preţ, preţul să fie stabilit la recoltă. Nu se poate aşa ceva. Noi importăm cam 30% pe an.
Statul nu poate interveni să reglementeze aceste lucruri?
Nu, pentru că este economie de piaţă. Eu, ca stat, pot să îl ajut pe agricultor. De exemplu, dacă văd că am favorabilitate pentru pomi fructiferi sau pentru legume şi fructe, îl îndrept pe fermier către aceste lucruri şi îl ajut să îşi facă plantaţie, să-i subvenţionez o parte din ea, să-i garantez creditele pe care să le ia, mă implic să-i dau nişte garanţii. Dacă legea îmi permite să-i dau şi alte forme de sprijin, cum ar motorina, o fac. Sectorul agricol, pentru România, va fi numărul 1 şi cred cu siguranţă că cei care vor investi aici nu vor pier
