Foto: Reuters Un studiu realizat de patru psihologi olandezi arată că, într-un penalty, portarul echipei cu cele mai mici şanse de a câştiga tinde să bareze balonul prin dreapta porţii. Îl „păcăleşte” creierul, care îi „spune” că, în situaţii-limită, în care viitorul echipei atârnă de un fir de aţă, aplecarea spre dreapta îi va aduce victoria. Mai multe studii realizate în ultimii ani au arătat că oamenii şi animalele care îşi doresc cu adevărat să realizeze ceva tind să-şi încline corpul înspre partea dreaptă – când îşi zăresc stăpânii după multe ore de absenţă, câinii dau din coadă mai mult spre dreapta; iar când se giugiulesc, oamenii îşi înclină mai des capul înspre dreapta decât înspre stânga.
Cei patru cercetători de la Universitatea publică din Amsterdam, Marieke Roskes, Daniel Sligte, Shaul Shalvi şi Carsten K.W. De Dreu, au analizat loviturile de pedeapsă din Campionatul Mondial de fotbal din perioada 1982-2010 şi au ajuns la concluzia că, în situaţii cu adevărat de restrişte, oamenii sunt influenţaţi de factorii biologici. Astfel că într-o lovitură de penalty, atunci când mingea „se pune în mişcare” în direcţia lor, portarii sunt tentaţi „să plonjeze” spre dreapta. De exemplu, în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 2006, meciul dintre Anglia şi Portugalia s-a jucat cu o intensitate uluitoare – atât partida de 90 de minute, cât şi prelungirile de jumătate de oră. Pentru că nu a fost înscris nici un gol, au urmat loviturile de pedeapsă: după patru trageri spre poarta fiecărei echipe, Portugalia avea un avantaj de 2-1. Scorul avea să mai suporte o modificare la a cincea lovitură a echipei portugheze: Cristiano Ronaldo a şutat spre poarta englezilor şi a înscris. A tras în stânga porţii, iar goalkeeper-ul Paul Robinson, presat de dezavantajul în care se afla echipa sa, a apărat poarta în partea dreaptă. Aşa a ajuns Portugalia în semifinale.
