În tinereţe, „Patriarhul Dobrogei“ era un sportiv talentat, gazetarii numindu-l „pantera blondă“. Viaţa Părintelui Arsenie Papacioc pare desprinsă dintr-un roman scris de Dostoievski – copilărie patriarhală, tinereţe plină de succese şcolare şi sportive şi maturitate jertfită lui Dumnezeu.

Anghel, pe numele de botez, s-a născut la 15 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind al şaptelea copil al familiei agentului sanitar Vasile Papacioc, om foarte respectat în părţile locului. „Mă cheamă Papacioc pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...", povestea Părintele Arsenie într-o „mărturie despre sine".

Minte sănătoasă,în corp sănătos

Anghel le-a demonstrat de mic dascălilor săi că are o memorie impresionantă şi o inteligenţă de netăgăduit. Aşa se făcea că la sfârşit de an şcolar venea mai mereu acasă cu premiu şi coroană. Mai târziu, a devenit membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja" şi a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, cu specializarea „desenator". Dar calităţile intelectuale ale viitorului monah erau dublate de aptitudini sportive. La întrecerile interşcolare, organizate în Capitală, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. „Am fost şi vedetă, am făcut sport. «Pantera blondă» mă numeau gazetele. În schimb, suferinţele m-au îndreptat spre cunoaştere, spre adevărata forţă. Trebuie să ştii să te jertfeşti, să fii permanent un erou în faţa lui Dumnezeu, nu un milog", spunea Părintele Arsenie.

Urmarea lui Hristos

După vârsta de douăzeci de ani, Anghel a vrut să intre ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea, dar stareţu