- Cultural - nr. 827 / 20 Iulie, 2011 19 iulie, 2011. Incerc sa astern pe hartie cateva ganduri, ca de obicei, la aniversarea Poetului. Imi este foarte greu, aproape imposibil! Este prima aniversare, este primul miez de vara, solar, luminos, canicular, cand simt, intr-o parte a sufletului, intunericul, viscolul, inghetul din "pragul iernii absolute”, din acel inceput de noiembrie... Vara si iarna, in acelasi timp, va fi de-acum incolo, la aniversarile Poetului! Sigur, vom incerca, pe cat posibil, sa nu ne aratam tristetea ca tocmai dragul nostru aniversat lipseste dintre noi. Desi, oricat am incerca sa disimulam durerea, tristetea, regretul, ele ne vor insoti mereu! La fel, amintirile! La fel, datoria de a-i pastra in viata, vie, amintirea! Pentru noi, toti cei care l-am iubit, il iubim si-l vom iubi, este dureros, este greu, ne este greu, fara prezenta, existenta pamanteana a lui AP! Stiu, suntem oameni, e omeneasca durerea (sa nu-i dai omului atata durere cata poate duce!) la pierderea celor dragi, la plecarea lor "unde stelele sunt, unde oamenii nu-s”! Dar, pentru a-i pastra vie si luminoasa amintirea, trebuie sa invingem tristetea si sa fim noi insine "vii si luminosi”! Avem la indemana aceasta ridicare a firii omenesti, peste propriile-i margini si puteri pamantesti, de a percepe ca si dincolo de moarte este viata! Da, eu asa cred ca AP "a plecat intr-o zi, pe un drum de oieri”... "a plecat unde toti vom cadea sub taceri”. Asa am crezut si atunci, in noiembrie 2010, asa cred si acum, in iulie 2011: "S-a nascut in 1943, la 20 iulie, si nu va muri niciodata! Eu asa simt, ca nu ne-a parasit! A plecat dintre noi doar trupul, "cum ne e dat la fiecare”, dar Adrian Paunescu este si va fi in dialog cu noi (cei care am avut privilegiul de a-i fi fost contemporani) si cu viitoarele "generatii in blugi” ale mileniului III. Trupul ii va deveni tarana din care s-a ivit, da