Învăţământul românesc e grav bolnav. Dincolo de ipocrizii şi fiţe politicianiste cumva inerente, rezultatul bacalaureatului la care nu s-a mai putut copia nu a mirat pe nimeni, nici măcar pe Ecaterina Andronescu. Camerele de supraveghere ale ministrului Funeriu nu au făcut descoperiri surprinzătoare, ci doar au confirmat ce ştiam cu toţii, şi nu de ieri, de azi. Ministrul Funeriu ne-a făcut cam ce i se face pisicii atunci când este înşfăcată de ceafă şi obligată să dea cu nasul în ceea ce ea însăşi a făcut şi a ascuns. Neplăcut lucru, nu-i aşa?
Elevul român şi-a primit papara. Dar acum, ce ne facem cu sistemul? Cum însănătoşim învăţământul românesc?
Soluţiile sunt la fel de simple ca şi ideea ministrului Funeriu de a monta camerele. Unica şi marea problemă e cine le va aplica. Iată cele 10 soluţii infailibile, miraculoase dacă ţinem seama de costurile zero ale implementării lor.
1. Toţi profesorii să îşi facă orele de clasă pentru care iau bani. Nimic nu e mai important decât prezenţa profesorului în clasă, în faţa elevilor. Inspectorii şi directorii de şcoli trebuie să dea tonul, fiind exemple de prezenţă în clasă şi punctualitate. Nu există alte chestiuni mai însemnate. Nimeni nu poate trece înaintea celor 30 de elevi care îşi aşteaptă profesorul. Înaintea ministrului, înaintea „problemelor importante", înaintea presei, înainte a oricine şi a orice, pe agenda de lucru a inspectorilor şi a directorilor de şcoli trebuie să stea orele de clasă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru şefii de sindicat, profesorii metodişti sau cei cu jumătate de normă, secretariat, contabilitate sau bibliotecă, precum şi pentru profesorii suplinitori care sunt studenţi. Obligaţia de prezenţă şi punctualitate trebuie să fie valabilă pentru absolut TOŢI profesorii.
2. La intrarea la ora de curs, profesorul să aibă documentele necesare: planificarea anuală şi semes
