Summit crucial joi, 21 iulie, la Bruxelles, atât pentru Grecia, aflată în pragul falimentului, cât şi pentru zona euro, în pierdere de credibilitate internaţională. În Franţa, mulţi comentatori consideră că preşedintele Nicolas Sarkozy şi cancelarul Angela Merkel se află în faţa unor decizii cu semnificaţie istorică.
Toată greutatea cade pe umerii lor, iată ce spune un comentator în cotidianul Le Monde. Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel sunt singurii lideri europeni susceptibili să se plaseze deasupra intereselor naţionale în contextul acestei crize euro şi să ia partea interesului general. Or, care este interesul general? Este salvarea monedei unice europene, care a devenit un bun comun pentru 350 de milioane de europeni. De unde concluzia cotidianului că şeful statului francez şi cancelara germană au joi un "rendez-vous" cu istoria şi că într-un context de criză excepţională ei ar trebui să anunţe măsuri excepţionale.
Dincolo de această nouă încercare de mobilizare a Europei pentru a salva Grecia şi pentru a se salva pe sine, persistă însă o imagine: cea a unei bătălii între două tabere. Prima tabără este formată din ţările occidentale îndatorate până peste cap, iar cea de-a doua este formată dintr-o nebuloasă bancară şi bursieră, care speculează cu ferocitate, pentru că aceasta este natura pieţelor financiare. Să nu ne facem iluzii!
Să nu ne facem iluzii, spune tot în Le Monde economistul Edouard Tétreau: ne aflăm într-o veritabilă logică războinică, pieţele financiare acţionează metodic pentru distrugerea monedei unice europene şi a Uniunii Europene, iar prăbuşirea lor n-ar fi decât în interesul pieţelor financiare.
În mod normal, în faţa acestui război declarat statelor de pieţele financiare, ar trebui formată o alianţă: zona euro, Marea Britanie, Statele Unite ar trebui să conlucreze. În realitate, însă, doar Europa deţin