- Comentariu - nr. 828 / 21 Iulie, 2011 Avea Iuanul Garbului doua vaci bune de jug si o juninca de trei ani, grasa, frumoasa, care, cand o scotea la adapat, dadea cate o "raita” pe ulitele satului, cu coada pe spate, de speria nu numai orataniile iesite pe drum, dar si cainii care ii ieseau in intampinare. Unii il laudau pentru grija cu care a crescut-o si cum o intretine, dar cei mai multi il invidiau si el stia bine lucrul acesta. Era primavara si, cand iesea la arat, o ducea si pe ea, sloboda, dupa vaci, numai ca acolo mergea pe la alte pluguri si incerca sa se infrunte cu vacile injugate si vlaguite de atata tras zilnic, de dimineata pana seara. Nu o lasa acasa, pentru ca mugea intruna si strica ieslea. Cineva l-a sfatuit s-o prinda la jug, ca sa-i scada buiecia. Omul asa a si facut, numai ca juninca nu tinea brazda, chiar daca o ducea copilul de streang. Se abatea in stanga si in dreapta, hartuind tovarasa de jug, asa ca aratura era tot o brazda si un brazdoi. Ba, uneori, o lua atat de inainte cu jugul, incat facea intoarceri inainte de a ajunge la capat. Si atunci se apasa Iuan pe coarnele plugului, de intra in pamant pana la grindei, iar vacile, nemaiputand duce brazda, se opreau. Dupa cateva zile de juguiala, juninca nu s-a mai abatut de la brazda, a inteles prima comanda a stapanului: "hou” si se oprea odata cu vaca. Mai mult, la pauza de pranz, indata ce se termina lepedeul de fan si era adapata, se culca, pentru cateva minute, dupa voia stapanului, ca si alte vaci de la plugurile vecine. Asa a intrat juninca cea buiaca in randul vacilor de jug si satul nu mai rasuna de mugetele ei, dar nici ieslea nu a mai avut de suferit. In mod asemanator a fost juguita Romania, care, acum, a renuntat si era la ceea ce se chema "independenta nationala”, "suveranitate de stat” etc. Aceste chemari nu-si mai gasesc loc in activitatea de zi cu zi a "inaintemergatorilor nost