Toată presa europeană a recurs în ultimele 48 de ore cam la aceleaşi titluri pentru a evoca summit-ul de joi de la Bruxelles. El este considerat ca fiind unul "crucial", "istoric" sau al "ultimei şanse". Percepţia opiniei publice europene însă, sau mai precis a europenilor care sunt afectaţi de criză, este însă alta. La Paris o parte a presei evocă decepţia europenilor în faţa Europei.
Este cazul cotidianului Libération care ne propune joi reportaje din câteva ţări unde "indignarea" populaţiei ia amploare: Marea Britanie, Spania şi Italia fac parte dintre ele. Din 2008 încoace, când a izbucnit criza financiară mondială, pe fondul multiplicării "summit-urilor" istorice ale Uniunii Europene, o parte din populaţia acesteia începe să vadă construcţia europeană cu alţi ochi. Din păcate, din ce în ce mai mult, Uniunea Europeană începe să fie sinonimă cu ideea de rigoare şi austeritate, şi nu cu ideea de progres şi de protecţie.
Întreaga Europă este de fapt împotmolită într-o criză a datoriei publice, iar omul de rând nu prea înţelege cum de a ajuns în această situaţie Uniunea Europeană. Ea era atât de mândră, cu puţin timp în urmă, de cea mai mare realizare a ei, moneda unică euro, dar şi de spaţiul de liberă circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor creat în sânul ei... De la căderea comunismului încoace întreaga Uniune a arborat un stindard liberal, ba chiar ultraliberal afirmând sus şi tare că prosperitatea pentru toţi este garantată în mod natural de politica de privatizare şi de promovare a liberei concurente. Globalizarea le-a fost prezentată europenilor ca noua mare utopie a mileniului trei, vastă operaţiune de conectare a pieţelor din care Europa nu avea de câştigat.
Ei bine, astăzi, majoritatea europenilor par să creadă exact contrariul. În plus, investitorii străini încep să evite zona euro. Statele Unite privesc şi ele cu nelinişte la ce