S-a stins din viaţă, la vârsta de 80 de ani, poetul, eseistul şi traducătorul Mircea Ivănescu. În acelaşi timp un scriitor şi un personaj, el nu lasă în urma sa numai o operă ci şi o legendă. Iar o mare parte din legendă a fost "scrisă" la Sibiu, oraş unde s-a stabilit definitiv după o primă perioadă de tinereţe petrecută la Bucureşti.
La Sibiu numele său este legat de revista "Transilvania" unde a fost redactor timp de mulţi ani. Într-un articol din "România literară" criticul Alex Ştefănescu spune aceste frumoase cuvinte despre Mircea Ivănescu: "Aşa cum alţii plecau la Paris sau la New York şi nu se mai întorceau niciodată, aşa a plecat Mircea Ivănescu la Sibiu şi nu s-a mai întors."
Să începem însă cu opera pentru că Mircea Ivănescu a fost în primul rând poet, un poet constant şi egal cu sine însuşi, care şi-a scris volumele de versuri cu ritmul unui cronometru. Nu şi-a dorit niciodată să şocheze cu vreunul, el a marcat literatura română prin ansamblul operei sale poetice şi a calităţii ei estetice.
Puţini scriitori au avut un simţ al limbii precum Mircea Ivănescu, sau mai bine zis al limbilor pentru că el a fost un extraordinar traducător din engleză şi germană. El este cel care a fost capabil să-i traducă pe Joyce şi pe Faulkner, să găsească de fapt în limba română echivalenţe semantice dar şi muzicale pentru aceşti doi mari romancieri de limbă engleză. Inegalabile sunt însă şi traducerile lui Mircea Ivănescu din germană, de exemplu poemele lui Rilke.
Mircea Ivănescu se stinge dar ne lasă în loc un fel de spiriduş ghiduş, un personaj pe care l-a inventat în poemele sale, Mopete, combinaţie ludică între cuvintele "poet" şi "poem"...
Ar mai fi de spus că în privinţa lui Mircea Ivănescu s-a produs un miracol în critica română, altfel spus mai toţi criticii au avut aceeaşi privire admirativă asupra operei sale iar unii l-au cons