Dezordinea maiastra si calma a semnelor de orientare este una din cele mai bune dovezi ale ceturilor cognitive in care plutesc inteleptii din sferele inalte si foarte inalte ale administratiei. Nu stiu daca sint singura fiinta care a bagat de seama ca, pe drumurile din Romania, bisericile si manastirile sint obiectivele cel mai temeinic semnalizate. E mai usor, la noi, sa o apuci pe calea sihastriei decit sa ajungi la Aeroportul International „Henri Coanda" din Bucuresti. Orice asezare monahala, indiferent de vechime si de marime, este semnalizata cu panouri situate in locurile cu vizibilitate buna. Intentia celor care au amplasat indicatoarele este limpede. Sintem un popor iubitor de turism religios si e bine sa afle tot soferul ori sa invete unde se afla cutare sau cutare sfint locas. In privinta indicatoarelor rutiere, nu am observat sa se faca prea des deosebire de marime intre cele care il orienteaza pe conducatorul auto spre bijuteriile zvelte si delicate din nordul Moldovei si cele care ii arata calatorului asezaminte proaspat infiintate, in care singurele aspecte demne de vizitat sint schelele si figurile asprite de munca ale trudnicilor chemati sa ridice cladirile asezamintelor. Nu e deloc rau ca cineva - o comisie nationala de circulatie, presupun - a cugetat si a aprobat ca toate asezamintele religioase, indiferent de importanta, sa fie semnalizate cum se cuvine si la tot pasul. Dar este cu totul anapoda sa observi ca, in vreme ce locurile de rugaciune sint sistematic si cu mare atentie semnalate, alte locuri de interes vital sint indicate prost si/sau ineficient. Un exemplu simptomatic este modul in care mintile luminate ale administratiei locale si nationale inteleg sa semnalizeze aeroporturile. In Europa, aeroportul, gara si zonele de acces spre autostrazi sint arii de importanta vitala. In consecinta, aceste zone de maxim interes sint indicate corespun