La Teatrul „Unteatru”, aflat în Bucureşti pe Strada Ilfov, se joacă pe 29 şi 30 iulie spectacolul „Fata cu cărămida-n gură”, text şi regie Theo Herghelegiu. Din distribuţie fac parte Cristian Toma, Adelaida Zamfira, Adriana Pârvu/Gabriel Duţu. Reprezentaţia, cu durata de o oră, va începe la 20:00.
Am rugat-o pe Teo Herghelegiu, o creatoare nonconformistă, ale cărei spectacole aduc întotdeauna ceva nou în peisajul teatral autohton, să ne spună despre ideea acestei noi montări şi iată ce a răspuns: „Dorin Tudoran propunea într-o carte publicată prin '98, «Kakistocraţia», ca pe steagul României, în locul rămas gol după ce stema i-a fost smulsă/decupată în decembrie ’89, să fie pusă, ca însemn naţional, o… capră! De ce? Pentru că zicala «Să moară şi capra vecinului» este emblematică pentru acest popor.
În momentul de faţă, nu numai că dorim moartea patrupedului cornut, dar avem grijă să otrăvim şi turma de oi, să gâtuim şi găinile şi să împuşcăm şi calu' bietului om… Acest spectacol nu vorbeşte însă nici despre capre, nici despre găini. Eroul acestei piese este un câine. Câinele John se întâlneşte cu nefericita traducătoare Gloria (plină de întrebări existenţiale şi tendinţe suicidale) şi au împreună o păţanie. Amândoi sunt fugiţi de-acasă, în sensuri diferite. Intersectarea lor duce la o descoperire simplă, omenească, esenţială – descoperirea sentimentului şi a gestului de tandreţe. Numai că lucrurile nu ajung niciodată (sau mult prea rar) acolo unde ne-am dori. De aceea, Fata cu cărămida-n gură intervine, ca un factor de destin, sau ca un om oarecare şi «rezolvă treaba»… în felul ei. După care, evident, nu mai este nimic de făcut”.
Ce fel de poveste spune „Fata cu cărămida-n gură”? Pe cea a „omului de azi – modelul uman care a ajuns sluga cruzimii în cea mai pură formă a sa, dar, ce-i drept, împachetată-n foiţă de aur; poveste p
