Ploile au făcut praf emblema atât de apreciată odinioară a oraşului: Muntele de Sare, cu renumita Grotă a Miresei Pe lângă multe lucruri pe care nu le are sau au dispărut, staţiunea balneo-climaterică Slănic Prahova deţine, din păcate pentru ea şi pentru cei care locuiesc aici, un record mai puţin obişnuit. Cu excepţia celor două străzi principale, oraşul renumit pentru cea mai adâncă salină turistică din Europa nu mai are nici o altă stradă asfaltată. Oamenii sunt nemulţumiţi şi spun că s-au săturat să mai meargă prin noroaie adânci până la genunchi ori de câte ori plouă. Primarul recunoaşte senin că localnicii au dreptate, dar se scuză – ştiţi deja şi voi ce spune, e clasica şi eterna scuză a autorităţilor – că nu sunt bani la buget.
Noroiul, stăpânul absolut
Deşi pare greu de crezut, totuşi, în mileniul al treilea, în oraşul – şi staţiune turistică pe deasupra, e drept, în declin – Slănic Prahova oamenii circulă pe străzi încălţaţi mai mult în… cizme. Zeci de străzi nu au văzut, ca să mă exprim uşor maliţios, în viaţa lor asfaltul, n-au făcut cunoştinţă, neam, cu un astfel de mod normal de existenţă, iar când plouă – şi în ultima vreme tot trage cu ploaia în zonă – noroiul devine stăpân absolut. „Înoţi prin el bezmetic ca să ajungi la un liman. De ani de zile, politicienii promit oamenilor străzi asfaltate. Câte străzi, întrebaţi, sunt asfaltate în Slănic? Principala, asta principală din centrul localităţii. Şi nu este nici asta asfaltată până sus, în cartierul Groşani. Mai e una care merge spre Schiuleşti, dar nici aia nu e terminată. Şi restul străzilor? Ce întrebare… Restul străzilor, pietruite, dar aşa, doar alea care sunt mai principale”, spune un localnic cu năduf.
Primarul din Slănic, Danieluş Costea, spune că bugetul este atât de sărac, încât abia dacă face faţă lucrărilor de infrastructură principală, respectiv drumu
