Cum ar fi dacă te-ai duce la un stomatolog când te doare o măsea şi el ar fi, de fapt, şofer. Sau, şi mai rău, nu ar fi nimic. Ţi-ar face o boacănă şi, cu măseaua umflată, ai cere reparaţii. Vezi însă că atunci ai descoperi că omul are mulţi prieteni, că există, de fapt, o asociaţie care militează pentru libertatea de a pratica stomatologia chiar dacă nu ai calificare şi toţi membrii asociaţiei ar sări în apărarea lui. Desigur, vreo câţiva stomatologi ar ridica vocea şi în apărarea ta, iar alţi clienţi ţi-ar lua partea, dar, per total, un marţian imparţial care ar urmări discuţia ar ajunge la concluzia că e o diferenţă legitimă de vederi, că aşa e omul, un animal dedat dezbaterii, şi că oricine poate drege o măsea, restul fiind diferenţe naturale de gusturi şi ideologii. Numai că marţianul s-ar înşela.

Viaţa noastră publică e foarte asemănătoare, de un timp încoace, cu povestea asta. Iau ca exemplu scandalul zilei de la MAE, unde fiica unui pedelist (azi pedelist, ieri cine ştie ce, de asemenea mâine...), director la Loterie, a fost pusă de Baconschi şi compania, la 26 de anişori şi cu studii de specialitate zero, director de formare a diplomaţilor la Institutul Diplomatic Român, job temporar, pentru că aspiraţia ei e să devină diplomată, astfel că s-a şi înscris la concursul de formare pentru diplomaţi, organizat chiar de ea, şi s-a clasat între primele locuri. Hai să explic la rând, ştiind situaţia de ani de zile, cum se pot întâmpla asemenea lucruri. IDR e o creaţie a lui Andrei Pleşu, inspirată din modelul austriac.

A fost din start o creaţie inutilă, pentru că MAE avea un sistem funcţional de formare profesională organizat de Universitatea din Bucureşti, unde predam ocazional şi eu, alături de alţi profesori, şi aşa se face că o întreagă generaţie de diplomaţi mi-au fost studenţi. Organizat de Aurel Ciobanu Dordea, între timp director la Comisia E