Din cele mai vechi timpuri, aurul a constituit o atracţie specială pentru oameni. Însemnele puterii (fie că era vorba de conducători religioşi, împăraţi sau regi, conducători militari), precum şi cele ale frumuseţii (bijuterii) erau făcute din aur. Desigur, în afara culorii şi relativei sale frumuseţi, metalul galben ca şi argintul, platina şi alte metale "preţioase" de altfel, are avantajul unei prelucrabilităţi speciale. Acest aspect a fost deosebit de important în trecut, atunci când tehnicile de prelucrare a metalelor erau mai puţin avansate tehnologic, iar rezistenţa în timp un element cheie. În prezent, pentru utilizările industriale ale aurului sunt importante celelalte caracteristici ale acestui metal: nu oxidează în aer sau apă, aşadar îşi păstrează proprietăţile pentru o lungă perioadă, are bună conductibilitate electrică şi termică şi reflectă radiaţiile infraroşii. Fapt este că producţia mondială anuală de aproximativ 2500 de tone nu acoperă cererea, de unde şi una din explicaţiile creşterii preţului aurului. Mai mult, aprecierea preţului metalului galben a făcut ca interesul Chinei în producţia de aur să creas-că astfel că după o dominaţie de un secol în producţia de aur din partea Africii de Sud, SUA şi Australiei, China este astăzi ţara unde se extrage cel mai mult aur în lume.

Dacă ţinem cont numai de utilizările manufacturiere ale aurului în industria bijuteriilor, care acoperă încă aproximativ 70% din producţia mondială, nu se susţine în niciun fel valoarea asociată lui în percepţia investitorilor. Aurul este (sau cel puţin era, până la utilizarea sa în industria produselor electronice şi aerospaţială) un bun de lux, nicidecum unul necesar supravieţuirii rasei umane. În consecinţă, în perioadele de recesiune economică puternică, atunci când consumatorii îşi restrâng cheltuielile iar veniturile tind să scadă pe întregul palier de consumator, ar