În timp ce însăşi existenţa monedei euro este pusă sub semnul întrebării, un economist american reaminteşte care este diferenţa fundamentală între moneda unică şi Uniunea Europeană: în timp ce prima este rodul unei politici foarte de dreapta, cea ce-a doua reiese dintr-un proiect profund solidar. Deci dispariţia uneia nu ar implica neapărat şi moartea celeilalte.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro., revistă a presei europene, în zece limbi.

Moneda euro a scăzut până la pragul minim de schimb faţă de francul elveţian, pe când dobânzile titlurilor de stat italiene şi spaniole au crescut la niveluri record. Acest ultim episod din criza zonei euro este rezultatul temerilor că Italia este acum contaminată. Cu o economie de 2 trilioane de dolari (1,43 trilioane de euro) şi o datorie de 2,45 trilioane de dolari (1,75 trilioane de euro), Italia este prea mare ca să cadă, şi autorităţile europene sunt alarmate.

Deşi la ora actuală nu sunt multe motive de îngrijorare referitor la o creştere suficient de mare a ratei datoriei italiene încât solvabilitatea ţării să fie periclitată, pieţele financiare reacţionează în mod iraţional şi fac să crească atât teama cât şi perspectivele unei profeţii auto-îndeplinite. Faptul că autorităţile europene nu pot nici măcar să se pună de acord asupra felului în care trebuie să se ocupe de datoria Greciei – o economie mai mică de o şesime din cea a Italiei – nu inspiră încredere în capacităţile lor de a se descurca cu o criză şi mai mare.

Merită euro salvat?

Economiile mai slabe din zona euro – Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania – sunt deja confruntate cu perspectiva mai multor ani de constrângeri economice, inclusiv cu rate ale şomajului extrem de mari (16%, 12%, 14% şi respectiv 21%). Din moment ce scopul acestor suferinţe auto-provocate este de a salva euro, trebuie să ne întrebăm dacă euro me