La o lună după Revoluţie avea loc prima contramanifestaţie violentă, de tip bolşevic, a noii puteri instalate prin lichidarea primitivă a lui Ceauşescu. Manifestaţia paşnică a Opoziţiei politice - reprezentate de PNŢCD-PNL-PSDR, de lideri precum Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu şi de zeci de mii de bucureşteni cu spirit civico-istoric - a fost stopată brutal prin aducerea unor „batalioane" muncitoreşti de la câteva mari uzine bucureştene. Atunci, în Piaţa Victoriei, s-a auzit celebra lozincă „IMGB face ordine!", strigată din piepturile unor haidamaci aflaţi în misiune şi ale unor prostovani decerebraţi. Unul dintre liderii „frontişti" care asmuţea „clasa muncitoare" asupra „trădătorilor de ţară" era Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în Guvernul Petre Roman.
Episodul 2: 22 aprilie 2010. Ziarul „Adevărul" publica un amplu interviu cu Gelu Voican Voiculescu. „Cioclul Ceauşeştilor" descria astfel ticăloşia din urmă cu 20 de ani: „S-a hotărât ca, pentru orice eventualitate, să existe o masă de manevră - şi de asta se ocupau Sergiu Nicolaescu şi Dan Iosif - de oameni fideli CFSN, oameni legaţi de Revoluţie, să fie adunaţi undeva pe la «Banu Manta», ca o rezervă. Şi au venit la 28 ianuarie cu mulţimea după ei, pe «Ana Ipătescu»".
Episodul 3: 18 iulie 2011. Românilor li se arată, în toată hidoşenia sa, un personaj care întruchipează monstruozitatea regimului Iliescu din primul an post-Ceauşescu. Se numeşte George Costin, iar la Revoluţie avea 33 de ani şi era şef al Gărzilor Patriotice de pe Platforma industrială IMGB. Apartenenţa la forţele de represiune i-a folosit, ca experienţă, şi după fuga lui Ceauşescu. Tot împotriva „duşmanilor de neam" şi a „trădătorilor de ţară", evident. Când în Piaţa Victoriei, la semnalul unor dirijori precum Sergiu Nicolaescu şi Dan Iosif şi sub bagheta regizorală a unor Ion Iliescu, Petre
