- Comentariu - nr. 828 / 21 Iulie, 2011 Una din noutatile, din "inovatiile”, din provocarile pe care metodistii din Ministerul Invatamantului le-a adresat, in special, profesorilor este mutarea drastica a accentului de pe achizitionarea de cunostinte pe formarea de competente cu ajutorul carora elevii vor opera intru obtinerea de performante scolare reale. Ne aflam, in realitate, in fata unei false probleme: atat cunostintele, cat si competentele isi au rostul lor in procesul de invatare, si acestea se presupun reciproc. O minima logica ne spune ca nimeni nu doreste si nu trebuie sa memoreze date dintr-un anumit domeniu pentru a deveni un inutil dictionar sau o minienciclopedie ambulanta, tot asa cum – in lipsa unor cunostinte fundamentale ale unei discipline – nu ai la ce sa aplici subtilele competente. Avand in vedere doar domeniul umanist, de pilda cel al istoriei, fara a cunoaste climatul unei epoci, dinamica relatiilor sociale, cauzalitatea economica si politica, zadarnic vom incerca sa ne aratam competentele in compararea asemanarilor si a diferentelor intre Revolutia de la 1848 din Tarile Romane si cea din Imperiul Austro-Ungar. La fel, fara "tocirea” structurilor morfologice (declinari, conjugari etc.) si a celor sintactice (valorile cazurilor, constructia subordonatelor etc.) competenta elevului, la limba latina, in descifrarea unui text oricat de simplu, va fi egala cu zero. In alta ordine de idei, nu intamplator am asezat intre ghilimele cuvantul "inovatie”. Intradevar, invatamantul nostru de pana in 1948, pana la "reforma” stalinista, care a avut consecinte nefaste decenii de-a randul, a urmarit ca absolventul de liceu sa dovedeasca, nu doar la examene, ci in orice imprejurare de viata si in orice context intelectual, o gandire ordonata si o exprimare eleganta si convingatoare. De aici, atentia si numarul de ore afectate limbilor si culturilor clasice, i