Câţiva agricultori din Brăila s-au unit într-o asociaţie şi spun că au obţinut discounturi şi preţuri bune. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Un tractor iese nervos de sub umbra unui plop şi se propteşte în marginea lanului de porumb. Zimţii roţilor uriaşe morfolesc pâmântul şi se strecoară fix printre rândurile de soldaţi verzi aşezaţi perfect în linie.

Două braţe lungi se întind ca picioarele unui păianjen. Tractoristul îşi ridică pălăria de paie în vârful capului şi porneşte prin marea verde. În urmă, porumbul rămâne fără vârfuri. "Se castrează, de aia sunt tăiaţi", explică scurt un agricultor.

Două loturi mai încolo, o echipă de vreo 20 de oameni, bărbaţi şi femei, au intrat de dimineaţă în război cu buruienile şi vor să le dea gata cu sapa. Alături, trei tineri cu pielea arsă de soare se leapădă de tricouri, le fac ghem şi le aruncă în cabina tractorului. Se apucă de întins un furtun negru de pe o roată mare de lemn. În cinci minute, peste plantaţie plouă dintr-o lighioană lungă de vreo 50 de metri.

Coşmarul preţului bate sapa

Prin comunele din jurul Brăilei, nu vezi ţipenie de om. În curţi, stăpâne au rămas câteva raţe şi găini cu mers leşinat, care-şi caută loc la umbră. Oamenii sunt în campanii, urmăresc fiecare mişcare a frunzei, se uită cu atenţie dacă va curge apă din cer sau o aduc ei prin metode tehnologice.

Şi parcă n-ar ajunge că muncesc de dimineaţă până la apus, unii simt că ar trudi şi dau cu sapa şi când dorm. Întrebările care macină agricultorul: Cui vând? Ce preţ scot? De unde să cumpăr sămânţă ieftină pentru anul viitor? Asta e treabă de economist.

De multă vreme, de la CAP încoace, specialiştii în agricultură au spus că una dintre soluţiile prin care agricultura românească ar putea să mişte e ca ţăranii să-şi unească pământurile şi să-şi facă asociaţii.

Contrac