De la summitul de la Bruxelles se asteapta astazi comunicarea solutiei germano-franceze pentru depasirea crizei datoriilor din zona Euro. Rezultatele intelegerii germano-franceze sunt baza cooperarii monetare din Europa. Insa cat de europeneana poate fi aceasta solutie, elaborata doar de doua state pentru un intreg continent? Principiile fundamentale ale UE, de reprezentanta degresiva, conform careia statele mari sunt relativ subreprezentate iar cele mici relativ suprareprezentate in institutiile decizionale ale Uniunii, au devenit istorie.

In ce ar putea consta egoismul Germaniei din zona Euro precum l-a numit recent Sarkozy? Politic corect asociem UE cu pace si Euro cu bunastare; Ideea integrarii monetare in Europa sub conducerea Germaniei insa nu este atat de noua pe cat am tinde sa credem. Deoarece Eurosistemul – in ciuda unui nume comun al monedei - nu este o uniune monetara clasica, care sa respecte ca si arhitectura si structura principiile unei uniuni monetare optime, am face bine sa analizam ceva mai profund istoria acestui mecanism greu de inteles.

De ce il lauda Keynes pe guvernatorul Reichsbankului?Odata cu victoria armatei germane aspura Frantei in iunie 1940 au fost elaborate si mai multe modele de cooperare monetara in tarile ocupate. Insasi John Maynard Keynes a afirmat in 1940 la adresa guvernatorului Reichsbankului: „The most definite of the German plans, so far, is the currency scheme of Dr. Funk”. Keynes mai precizeaza urmatoarele: „If Funk’s plan is taken at its face value, it is excellent...”. Aceste cuvinte alese la adresa lui Walther Funk ne arata relevanta modelului de reglementare a platilor in Europa prin cliringul dezvoltat in al Treilea Reich. Dar care este elementul comun cu Eurosistemul?

De o deosebita importanta a fost experienta Germaniei in Polonia. O analiza a expertilor germani din 1940, despre noua