Anumite parti din Traian Basescu nu difera esential de ceea ce detesta el mai mult: comunismul si Ion Iliescu. Daca ar iubi democratia pana la a fi in stare sa o asimileze cu toata fiinta, n-ar fi atat de critic cu jurnalistii care nu-i imbratiseaza ideile, devenind, o data in plus, lamentabil.
Pentru ca ar mai avea cate ceva de invatat. De la un tip ca mine, neesential, ar putea afla, de pilda, ca uneori, critica nu izvoraste din ura, ci din buna intentie. Si ca sunt in stare sa apreciez maniera clasica de propaganda, care l-ar face invidios si pe Goebbels - o spun in sensul bun, oricat de ingrozitor ar parea -, sau determinarea sa de a rade toate legile proaste pe care s-a construit subreda noastra democratie, nestimuland munca si concurenta, dar nu pot sa trec cu vederea un principiu care i-a devenit presedintelui a doua natura: cei care-i gadila naturelul sunt valabili, ceilalti trebuie ridiculizati.
As spune ca dimpotriva, cu intelepciunea de a discerne cine o face dezinteresat si cine serveste voit unui scop obscur (sau maret), presedintelui i-ar fi mai utili jurnalistii care-l critica, deoarece l-ar ajuta sa-si mentina treaz neuronul care-l face atat de special. Drept, adica, atunci cand vrea. Ca Napoleon.
Mai ales ca un tip care te lauda si urmareste ceva are probleme mari de credibilitate. Ca si institutiile statului, la care Traian Basescu se refera atat de gingas in contextul in care raportul CE pe Justitie consemneaza din nou ineficienta in lupta impotriva coruptiei.
Sa nu uitam, insa, fondul problemei. Pana la urma, domnule presedinte, daca institutiile alea chiar si-ar face treaba, presa n-ar mai avea de ce sa caraie! "Draga de ANI" trimite dosare cu nume grele spre instante, insa scopul legii care controleaza averile nejustificate sau incompatibilitatile este atins in prea putine cazuri. Totodata, cineva
