Preşedintele unei universităţi private din Iaşi, Vasile Burlui, a ieşit pe piaţă cu o idee de marketing salvatoare după dezastrul de la Bacalaureat. Nulităţile care n-au pupat Bac-ul să fie înscrise la universitatea lor după ce promit că îşi vor da în următorii doi ani „examenul de maturitate”. Cu o singură condiţie: să bage banu', taxa de admitere.
Mercantil, dar fin psiholog, Burlui se arăta vădit îngrijorat de viitorime: „Efectele Bacalaureatului au fost dezastruoase asupra generaţiei tinere”. Ceea ce era corect. Generaţia tânără prinsă la copiat cu turma era distrusă, întrucât a aflat că nu toate activităţile şcolare în grup organizat erau benefice. Erau utile excursiile cu şcoala la munte, mare şi muzee, dar copiatul cu şcoala s-a dovedit catastrofal. Catastrofal în lanţ: pentru elevi, şcoală, profesori şi pentru universităţile private de tipul Burlui.
Mentalitatea Burlui e prezentă în mai toate formele de învăţământ contra cost. Burluiul dă măsura lăcomiei universitare. Acolo unde e cazul. România e campioană la facultăţi private, peste 130, dacă nu greşim. N-avem drumuri, dar avem puzderie de academii care dau ora planetei mai tare decât cercetătorii britanici, umplând ţara de masteranzi cu Bac-ul la urmă. Datorită (din cauza), în bună măsură, conceptului Burlui.
Dinamica e firească. Efectelor nefericite asupra psihicului elevilor au urmat efectele fatale asupra profesorilor răpuşi de titularizare. Numărului de tineri respinşi, furăcioşi, autori de perle îi corespunde un număr echitabil de profesori trântiţi, copiangii, agramaţi.
Conform logicii burluiene, dată fiind trauma respectivilor dascăli, s-ar cuveni ca împrospătarea cadrelor instituţiei să urmeze acelaşi tipic: tot ce a căzut la titularizare să devină profesor universitar în SRL-urile cu bani gheaţă din ţară. Să se întâlnească repetenţii între ei, spre desăv
