O greaţă fără margini m-a cuprins la anunţul Parchetului General în cazul Roberta Anastase. Nu ştiu de ce, inconştienţa mea personală şi profesională mă îndemna să cred că nu vor face totuşi o mârşăvie atât de mare. Ca bruma de respect pe care ţi-o dă calitatea de procuror, adică de avocat al statului, nu-ţi poate permite să urinezi pe lege, într-un loc prin care trece un puhoi de oameni. După ce am prezentat la „Punctul de întâlnire” înregistrarea oficială din Camera Deputaţilor prin care se dovedeşte fără nici o reţinere furtul, falsul, uzul de fals şi abuzul în serviciu pentru Roberta Anastase şi cei 80 de parlamentari ai puterii au trecut nouă luni. Adică peste 270 de zile în care procurorul de caz n-avea altceva de făcut decât să vizioneze înregistrarea, să audieze persoanele învinuite, să ceară dovezi suplimentare dacă erau necesare.
Nimic din toate astea. În locul unei cuvenite începeri a urmăririi penale pentru fapte pe care le-au văzut milioane de oameni, Parchetul General a dat un comunicat absolut jenant, cu explicaţii şi motivaţii pur politice, fără nici o referire la Codul Penal. În cei 20 de ani de presă, mi-au fost date să văd multe porcării făcute de reprezentanţi ai puterii, indiferent de culoarea şi numele ei. Ceea ce văd însă azi în cazul Roberta Anastase e mizeria supremă, e decăderea fără precedent a imaginii de procuror, e tot ce putea să facă mai scarbos acest regim complice cu infracţiunea. Îl acuz în mod public în primul rând pe preşedintele Traian Băsescu, cel căruia de altfel nu-i scapă nici un amănunt, cât de nesemnificativ ar fi el.
Ştie în culcare şi-n sculare ce face Opoziţia, ce contracte are Ponta, la ce ora se trezeşte Antonescu, ştie ca Blejnar e nevinovat, cine e bun ministru şi cine nu. N-am nici o îndoială că domnia sa controlează totul, până la ultimul detaliu. Bazându-mă pe o firimitură de bun-simţ în care nu în
