În teoria generală a democraţiei, controlul asupra instituţiilor şi a oamenilor care exercită Puterea este tema centrală. Tocmai pentru a păzi pe cei lipsiţi de atuurile atotputerniciei executive, legislative şi administrative, controlul asupra puterii este neîndurător. De la Constituţie, Lege, instituţii ale Justiţiei, la control parlamentar şi de la iniţiativa cetăţenească la puterea cea mare a Presei, totul este pus în mişcare pentru a ţine sub control derapajele prin abuz ale mai marilor zilei. Dintre toate aceste mecanisme, Presa şi-a cîştigat pe bună dreptate faima de armă letală. "Cîinele de pază al Democraţiei! Nimic nu poate fi ascuns prea multă vreme de ochii presei, iar ea serveşte mai presus de orice Interesul Public şi Adevărul!" Acesta este mitul şi sunt perioade bine definite din istoria recentă a marilor democraţii ale Occidentului, în care mitul şi realitatea au fost atît de apropiate, încît nu-l puteai distinge pe unul, de cealaltă.

Tulburătorul paradox al ieşirii din scena Istoriei a "socialismelor reale" este faptul că democraţiile occidentale nu s-au dezvoltat în direcţia creşterii libertăţii, ori a gradului de securitate democratică a cetăţenilor, ci dimpotrivă, lucrurile se rostogolesc în direcţia îngrădirii libertăţilor, pe fondul scăderii dramatice a eficienţei controlului direct şi instituţional asupra puterii. Cîinele de pază al democraţiei a devenit un biet şi slăbănog cîine de pripas, în timp ce "aleşii" şi-au adunat pe lîngă casă haite de dulăi antrenaţi să ucidă dintr-o singură muşcătură pe orice intrus care s-ar apropia prea mult de gardul curţii în care se desfăşoară banchetul puterii. O specie nouă de presă, "Presa Puterii" s-a înstăpînit peste democraţiile "lumii bune", ca braţul unei gigantice caracatiţe, gata să sugrume prada dintr-o singură îmbrăţişare şi să omoare fără ezitare orice concurenţă. Cazul Murdoch, scos la supr