În Valletta, te aştepţi la tot pasul să întâlneşti un cavaler în armură, iar Mdina este o frumoasă cetate locuită de nobilii urmaşi ai ioaniţilor de odinioară. Lipsa lacurilor şi a râurilor este compensată de staţii care transformă apa Mediteranei. Tot mării i se datorează Grota Albastră sau Fereastra Albastră.
Galbenă ca mierea, Malta te ademeneşte, tot aşa cum Calypso, stabilită aici în vremuri imemoriale, l-a „vrăjit" pe Ulise. Cu apele cristaline, cu senzaţionalele golfuri stâncoase, cu peşterile subacvatice şi cu un climat de poveste. Seducătoare, misterioasă, cu peste 7.000 de ani de istorie în spate şi un „background" turistic impresionant...
Am fost de patru ori în Malta, micul arhipelag din inima Mediteranei, dar vă spun sincer că m-aş întoarce oricând acolo. Nu ştiu ce m-a impresionat mai mult. Poate combinaţia de muzeu viu din capitala Valletta cu hotelurile şi cluburile cosmopolite de pe litoral. Ori pitorescul insuliţei Gozo, patria lui Calypso, sau fascinantul Comino şi laguna sa cu ape turcoaz. Sau, de ce nu?, templele de la Hagar Qim, Biserica Cavalerilor Ioaniţi, maltezii cei prietenoşi şi inimoşi ori maltezele ruşinoase ca nişte fecioare arăboaice...
Am plecat din Bucureşti într-o seară de la mijlocul lui iunie. După două ore de zbor, zumzăiala şi agitaţia din avion mi-au confirmat că ne pregătim de aterizare. Ca la orice contact cu o ţară străină, încercam să ghicesc locurile, clădirile şi autostrăzile pe care urma să le văd aievea, după luminile sclipitoare şi misterioase. Am aterizat după ora trei dimineaţa şi autocarul de transfer s-a urnit puturos, apucând pe un drum străjuit de palmieri. Evident, mergând pe partea stângă, căci ne aflam într-o fostă colonie britanică. Mă uitam la jucăuşele case albe, cu acoperiş plat, în stil maur, aproape trase la xerox, care nu au mai mult de două etaje, şi mă gândeam la „balaurii"
