- Comentariu - nr. 829 / 22 Iulie, 2011 Sunt unii, care nu vor nici in ruptul capului sa renunte la ordinul presedintelui, si fac tot ce le poate mintea sau "talentul”, ca sa "traiasca bine”. Adica, mai bine ca altii din jur, iesit din comun, cu o tenta serioasa de "manifestare a personalitatii si fortei vitale”. Cand nu gasesc adversar sau concurenta, se dau la orice se gaseste in jur, caci "asa i-a fost dat omului sa stapaneasca acest pamant”. Se simt deranjati daca lucrurile sunt la locul lor prea mult timp, si nu le pasa cand profaneaza munca altora si banii nostri, ai tuturor. Nu exista zi de la Dumnezeu, din primavara pana in toamna, ca sa nu vezi in zonele verzi ale orasului crengi sau coronamente vii rupte din arboret, flori smulse din ronduri si aruncate aiurea, iarba sau flori de camp rupte si presarate oriunde, caini goniti cu pietre sau cu orice se gaseste la indemana, cat si alte manifestari ale "superioritatii speciei umane” fata de putina verdeata si ce a mai dat Domnul pentru oraseni. Mare este norocul, daca 60-70 la suta din puietii plantati recent raman la locul lor si apuca ca faca muguri in anul urmator, sau daca infloresc si la anul florile perene plantate in ronduri sau pe aliniamente destinate decorului natural. Primavara incepe de regula cu buchetele de ghiocei si toporasi care ajung la picioarele trecatorilor in jurul punctelor de valorificare sau la marginea padurilor de unde s-au rupt. Urmeaza apoi coronita "ploaia de aur”, crengile de corcodusi, trandafirul japonez, papadia, socul, teiul si salcamul, toti si toate avand "pacatul” ca au inflorit si au ajuns la vederea celor care nu le merita. Nici lumea animalelor nu scapa de puterea celor care nu le rabda. Vezi la tot pasul catei si pisici abandonate, cu ochii tristi, flamanzi, infrigurati, murdari si schelaind sau mieunand dupa mama care nu mai este, ori dupa vreun stapan care nu mai vr