În ţară, după însufleţirea primelor momente – România primeşte cu entuziasm ordinul lui Antonescu de trecere a Prutului, pentru recucerirea Basarabiei –, viaţa îşi reia cursul normal.

Privaţiunile impuse de participarea la un război nu se simt încă. Deşi se introduseseră cartele pentru pâine, făină, ulei şi carne încă din 17 mai 1941, magazinele şi pieţele sunt pline, iar recolta se anunţă bună. Aviaţia rusă nu creează probleme majore bucureştenilor, raidurile ei fiind rare şi anemice. La 26 iunie are loc primul bombardament aerian sovietic asupra Capitalei, soldat cu patru morţi şi nouă imobile distruse. Vizat e cartierul Mitropoliei, iar tânărul pilot Horia Agarici îşi începe cariera de cântec şi legendă doborând trei aparate ruseşti.

Apoi, pe 15 iulie, e bombardat Dealul Spirii. Treptat, odată cu depărtarea frontului, urletul sinistru al „măgăoaielor" (denumirea populară a sirenelor de alarmă amplasate pe clădirile îna lte ale oraşului) se aude din ce în ce mai rar. De-abia din vara lui 1943, românii vor resimţi în mod dramatic efectele raidurilor aeriene, de data aceasta anglo-americane.

Urmările primelor bombardamente sovietice în Bucureşti, 26 iunie 1941

Dar, până atunci, vara lui '41 se anunţa frumoasă. La urma urmei, românul e uşor adaptabil şi se pare că, din înţelepciunea strămoşilor săi latini, cea mai dragă sufletului său e atât de confortabila maximă „Carpe diem" (Trăieşte ziua!).

Cupa României şi „Invitaţie la vals"

Vara lui 1941 în Capitală; petrecere în Pădurea Andronache

Microbiştii - existau şi atunci - pot urmări o dramatică finală a Cupei României, în care Rapidul învinge pe Unirea Tricolor (proaspăta campioană) cu 4-3. Cei care „rataseră" şansa să-şi manifeste avântul patriotic în „codrii voievodali" ai Bucovinei sau pe şesurile Basarabiei se p