Scoop
Ieşind din super-marketul Morisson iau, dintr-un teanc pus la vedere, ziarul local, 8 pagini A4, „Gibraltar Chronicle”. Un cotidian gratuit, modest şi sobru, cu multe reclame şi câteva informaţii despre puţinele evenimente dintr-un oraş de 35 de mii de locuitori. Privirea îmi e atrasă imediat de titlul „Ultima scrisoare a lui Nelson”. E o scurtă notă adresată de amiral guvernatorului „Stâncii”, cu trei zile înaintea bătăliei de la Trafalgar, scrisoare ce va fi pusă în vânzare la o casă de licitaţii din Londra. Amiralul aştepta un vânt prielnic pentru a lansa atacul împotriva flotei franco-spaniole, pe care o învinge, după cum se ştie, cu preţul vieţii sale.
O veche curiozitate de reporter mă împinge la investigaţii devenite azi la îndemâna oricui: internetul. Şi astfel aflu două lucruri uimitoare: acest minuscul ziar apare neîntrerupt din 1801 şi, întrucât Cabo de Trafalgar se află doar la câteva zeci de mile de „Stâncă”, se poate mândri cu un scoop, probabil inegalat în istoria presei: vestea victoriei de la Trafalgar apare în „Gibraltar Chronicle” cu o săptămână înaintea marilor ziare londoneze!
...O zi mai târziu, pe plaja de la Alcaidesa, câţiva kilometri la nord de Gibraltar, mi-am amintit de plajele copilăriei mele şi de unchiul Alecu, gazetar local şi corespondent, în interbelic, al unui mare cotidian din capitală. Una din culmile carierei sale era un „scoop” povestit, cu mândrie, de mai multe ori: într-un orăşel dobrogean avea loc o alegere de primar. După anunţarea alesului: banchet. Ca să nu-şi strice cheful, cei trei sau patru corespondenţi judeţeni au căzut de acord să anunţe ştirea în ziua următoare. Dar unchiul Alecu a înghiţit cu noduri aperitivul. Şi, în vreme ce atmosfera din restaurant se încălzea, în sufletul lui creştea simţul datoriei. Aşa că, pretextând anume nevoie, s-a ridicat şi a ieşit în mare grabă, ducând
