Un alt subiect al momentului îl reprezintă apropiatele alegeri din 5 martie [1961], despre care scrie un fel de editorial Zaharia Stancu în numărul 3. Ca de fiecare dată, se face apel la Caragiale pentru a arăta „tragicele stări de lucruri pe care poporul nostru a reuşit să le măture o dată pentru totdeauna”. În schimb, azi, „Prima dată în istoria culturii româneşti, intelectualitatea este preţuită, iubită, respectată, chemată să-şi unească forţele cu marile forţe creatoare ale poporului, să slujească ideile cele mai nobile ale omenirii”. Zaharia Stancu însuşi este un reprezentant al acestei intelectualităţi şi va candida din nou ca deputat în Marea Adunare Naţională. Contracandidaţi nu există. De-a lungul lunilor care vor urma, pînă în martie, Gazeta va avea rubrici speciale dedicate candidaţilor – în afară de Zaharia Stancu, Demostene Botez, Veronica Porumbacu, Ion Lăncrănjan – dar şi intervenţii mai ilustre – Tudor Arghezi va scrie o tabletă despre cum erau alegerile înainte şi cum sînt acum, o tabletă nu lipsită de un oarecare umor sec, bine camuflat:
„În Romînia veche alegerile n-au fost niciodată alegeri în sensul adevărat al cuvîntului. [...] Astăzi «alegerile» sînt alegeri iar alegătorii îşi fac datoria în bună cunoştinţă de cauză. Candidaţii sînt propuşi de către colegii lor de muncă, din uzine, din fabrici, din birouri şi întreprinderi şi confirmaţi apoi la urne. E o diferenţă...”
Un alt subiect al momentului îl reprezintă apropiatele alegeri din 5 martie [1961], despre care scrie un fel de editorial Zaharia Stancu în numărul 3. Ca de fiecare dată, se face apel la Caragiale pentru a arăta „tragicele stări de lucruri pe care poporul nostru a reuşit să le măture o dată pentru totdeauna”. În schimb, azi, „Prima dată în istoria culturii româneşti, intelectualitatea este preţuită, iubită, respectată, chemată să-şi unească forţele cu
