Conventia artistica este atit de clar stabilita inca de la inceput, incit nu mai exista nici o asteptare a empatiei. E poate noul sens al "filmului artistic", unul care abordeaza temele prin practici, si nu prin naratiune.   Attenberg e un film grecesc din 2010, scris si regizat de Athina Rachel Tsangari. Filmarile au avut loc in regiunea elena Beotia, satul Aspra Spitia, cunoscut pentru minele si exploatarea de aluminiu. Casa de productie responsabila cu filmul e Haos Films. Situatia personajului principal depaseste granitele credibilului. Educata intelectual de tatal ei arhitect, Marina pare sa-si fi trait mare parte din viata in izolarea satului minier. La 20 si ceva de ani, nu s-a sarutat niciodata cu un baiat, filmul incepind cu o lectie de „cum sa saruti cu limba", oferita de cea mai buna prietena. Imaginile au fost cenzurate pe facebook, desi nu implica un raport sexual. Autoarea Athina Rachel Tsangari a obtinut in America un masterat in arte frumoase, aplecarea catre sensuri secunde si practici artistice resimtindu-se puternic in film. Personajul ei, Marina, este pasionat de documentarele zoologice facute de Sir David Attenborough, obsesie pe care cea mai buna prietena a ei o ia in raspar, pocind numele englezului in Attenberg. Greseala, aproximare, noutate. Trama filmului este ea insasi secundara vizavi de felul in care sint tratate multiplele teme. In timp ce Marina invata despre barbati, tatal ei e pe moarte. Complexul emotional atasat indeobste unui asemenea eveniment nu se regaseste in film, Tsangari tratind situatia artistic, intelectual, rece - insa intr-un mod care nu deranjeaza. Conventia artistica este atit de clar stabilita inca de la inceput, incit nu mai exista nici o asteptare a empatiei. E poate noul sens al „filmului artistic", unul care abordeaza temele prin practici, si nu prin naratiune. Animalitatea mi se pare a fi cea mai importanta tema: