Există nişte subtilităţi pentru iniţiaţii în astrologie mai greu de înţeles sau de acceptat din partea novicilor. De pildă, dacă Ernesto Sábato ar fi trăit până la împlinirea vârstei de o sută de ani (la 24 iunie 2011), el ar fi rămas fixat, formal – cu toate atributele specifice –, în zodia Racului.

Dar, sfârşindu-şi zilele mai devreme cu aproape două luni (la 29 aprilie 2011), scriitorul argentinian „dezvăluie” că s-a supus unui ascendent mai puternic (din triada Uranus - Mercur - Soare), acelaşi care a condus destinul pictorului Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, zodia Gemenilor - m. 12 martie 1966). Avem aici explicaţia de natură ezoterică a tendinţelor / înclinaţiilor / determinărilor care au planat peste viaţa fizică şi spirituală a celor doi.

Raţionaliştii s-ar împotrivi, desigur, unei asemenea interpretări. Însă către o relaţie obscură / secretă a lor ne împinge chiar romancierul: „Eu nu l-am întâlnit întâmplător pe Dominguez şi nu în mod întâmplător acest lucru s-a petrecut atunci când trebuia să părăsesc universul ştiinţei. Întâlnirea noastră, chiar dacă în momentul acela nu părea, a avut o importanţă enormă. După aceea timpul îşi face datoria de a aşeza faptele în ordinea cuvenită, astfel că lucrurile care la început par să nu aibă nici un rost, îşi dovedesc apoi întreaga lor transcendenţă. Prin urmare, trecutul nu este ceva cristalizat, aşa cum presupun unii, ci o configuraţie care se schimbă pe măsură ce înaintăm în viaţă şi care îşi realizează adevărata semnificaţie în clipa în care ne punem mâinile pe piept, clipă când acest trecut se pietrifică pentru totdeauna...” (v. Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul, Ed. Univers, Bucureşti, 1986; trad. Darie Novăceanu).

Colericul Oscar Dominguez (1906- 1957), pictor spaniol, e acela care în noaptea de 27-28 august 1938 i-a scos ochiul stâng lui Victor Brauner, ulterior relatându-i drama