Presupun ca sunt momente cand nici presedintele insusi nu se intelege pe sine. Daca aceasta premisa este adevarata, atunci a incerca sa gasim un sens, o coerenta sau un fir rosul al actiunilor lui Traian Basescu, inseamna a fi victime sigure. Cineva a spus odata ca, daca privesti prea mult in gol, risti sa fii inghitit de haul pe care il contempli. Nimic mai adevarat si in cazul presedintelui.
Cred, de asemenea, ca presedintele se ghideaza in cea mai mare parte a actiunilor sale doar dupa instinct. Mult prea putin dupa ratiune, infinit mai putin dupa un plan bine pus la punct, asa cum il suspecteaza cel mai adesea cei mai inversunati dintre criticii sai. Ca un sef de stat ar trebui sa lucreze doar dupa un plan bine pus la punct, dupa o stratgie de dezvoltare, eventual, in conformitate cu niste valori pe care le-a promovat constant - asta e deja alta discutie.
Si, pana la urma, cine stie cum o fi mai bine? Viata de om politic ghidata doar dupa instinct a facut istorie, numeroase personalitati ale lumii avand drept unic ghid intuitia si spontaneitatea deciziilor. Incoerent, inconsecvent, demagog si ipocrit? Cui ii pasa si pe cine doare, din moment ce el astfel a castigat toate bataliile importante pe care le-a avut pana acum? Ati putea banui ca e posibil ca asa sa castigi toate bataliile, dar sa pierzi razboiul cu istoria. Este mult prea posibil.
Evident ca o tara precum Romania avea nevoie cel mai mult, dupa Revolutie, de un plan de dezvoltare, de obiective, de strategii si viziuni. Singurele obiective adoptate de intreaga clasa politica - intrarea in UE si in NATO - au fost implinite, iar din 2007 tara a ramas la bunul plac al instinctelor si spontaneitatii lui Traian Basescu. Asa am ajuns rapid cu totii victimele unui presedinte jucator ramas fara obiective, fara scopuri si fara strategii pe termen lung, altele decat cele personal
