Umblă părerea cum că o mulţime de actori spun vorbele altora, recită textele scriitorilor, dar există şi actori cu idei originale, bubuitori de deştepţi. Un actor, un dascăl al artei actoriceşti cu o personalitate sclipitoare este Florin Zamfirescu. Un dialog cu marele actor Florin Zamfirescu, multă vreme rectorul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, este o încântare, un regal de inteligenţă, profunzime şi patriotism. „Sunt mândru că eu am reuşit să adaug în titulatura Universităţii de teatru şi film cuvântul naţional,
Academia naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică.” Descifrează superba misie a actorului Florin Zamfirescu, cel care l-a întrupat şi pe profesoraşul romantic de provincie din „Steaua fără nume” şi pe viforosul om de afaceri, clocotind de patimi din serialele de televiziune, şi pe tragicul Ion din „Năpasta” de Caragiale, rol cu care a obţinut marele premiu Leul de Aur în Italia. „Actorul trebuie să lase acasă cultura, să se lase pus într-o situaţie concepută de scriitor, de dramaturg. Laşi acasă cultura pentru a urca pe scenă doar cu sensibilitatea ta. Nu te duci la piaţă cu un coş plin, te duci cu un coş gol. Personajul scriiturii este o combinaţie dintre un lucru fix, adică rolul, şi un lucru mobil care este actorul.
Creaţia în rolul respectiv înseamnă chimia care se naşte din această combinaţie fix-mobil. Hamletul creat de Caramitru este diferit de Hamletul realizat de Pintea.” Îi amintesc de splendida creaţia realizată în profesorul idealist şi visător din piesa Steaua fără nume montată la televiziune. „Mi-a rămas în amintire rolul din piesa născută din genialitatea lui Sebastian. Filmul cu Claude Rich şi Marina Vlady a primit de la regizor spiritul franţuzesc, mai încrezut, mai superficial. Piesa televizată cu actori extraordinari, Cotescu, Rodica Tapalagă, avea simţire, avea duh românesc, mai roman
