Ca să te bucuri în voie de acest de această zonă trebuie să te numeri printre cei care nu întorc maşina când dau de un drum forestier şi care se bucură când mobilul nu mai are semnal. Valea are o frumuseţe curată, autentică. Iar dacă urci până la lacul Negoveanu vei trăi senzaţia că farmecul acestei zone poate opri trecerea clipei.

Cei care vin dinspre Sibiu trebuie să aleagă ieşirea spre Vâlcea, pe DN 1. După vreo cinci kilometri virezi la dreapta, pe drumul judeţean 106 C, care leagă urbea de pe Cibin de oraşul Cisnădie. Traversezi Cisnădia, după care drumul şerpuieşte lin prin pădure. Treci prin Tocile, o zonă în care au apărut în ultimii ani cabane cochete şi case de vacanţă, şi ajungi în comuna Sadu, aflată la aproximativ 20 de kilometri de Sibiu. De aici, drumul urmează albia râului Sadu, printr-o zonă de o frumuseţe rară care îţi răsfaţă privirea şi îţi curăţă sufletul de apăsarea stresului cotidian.

Cât mergi pe şosea, pe malul râului vei vedea puzderie de turişti veniţi în zonă pentru o zi la plajă şi la grătar sau vizitatori de weekend, în grupuri mai mari, cu corturi aşezate până aproape de malul apei. Treci apoi prin Râu Sadului, o localitate mică în care dai de pensiuni cochete şi de oameni ospitalieri, pregătiţi să-ţi deschidă poarta şi să-ţi ofere condiţii de cazare decente pentru câteva zile de linişte.

În braţele muntelui

Drumul asfaltat se termină după Râu Sadului. Apa curge lin, mângâiată de umbra copacilor printre care se strecoară razele dulci ale soarelui. Pe dealuri sunt risipite căsuţe vechi, din lemn, pe lângă care trec ţărani cu coasa atârnată pe spate şi cu capetele acoperite de pălării mari de paie. După fiecare curbă, muntele îşi deschide braţele, într-o linişte aproape nepământeană, tulburată doar de zgomotul motorului, de mirarea noastră şi, din când în când, de glasuri zglobii de copii veniţi să