O piesă scrisă de Aurel Baranga în 1967 a fost revitalizată de Theodor Cristian Popescu, îndemnându-ne să ne reconsiderăm poziţia faţă de dramaturgia vremii. Ni se pune în faţă, cu umor, o oglindă actuală a vieţii de redacţie, cu micile şi marile compromisuri pe care le fac jurnaliştii, în numele unui „adevăr" direcţionat.
Regizorul Theodor Cristian Popescu, apreciat pentru „Trilogie belgrădeană", „Copiii unui Dumnezeu mai mic" sau „Îngeri în America", spectacole de dinainte de 2000, dar şi pentru „Femeia din trecut", realizat după întoarcerea sa din Canada, ne oferă pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca" din Sibiu una dintre cele mai bune producţii ale sale.
Dramaturgul Aurel Baranga i-a dedicat satira scrisă în două acte, „Opinia publică", actorului Radu Beligan, care a şi jucat rolurile principale (Chitlaru şi prezentatorul), la premiera de pe 19 aprilie 1967 de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Spectacolul de la Sibiu are o construcţie pirandelliană, cu multiple paliere de teatralitate şi cu o anume proiecţie spre public, regizorul alegând cheia unei comedii muzicale cu comunişti din '68. Intriga este plasată într-un perimetru moral minat de egoism, laşitate şi poltronerie, care provoacă o adevărată reacţie în lanţ.
Cu sarcini de partid
Aurel Baranga, care a debutat în „Bilete de papagal" al lui Arghezi, a scris în 1948 textul imnului României comuniste, „Zdrobite cătuşe", pe muzica lui Matei Socor. Tot în 1948, dramaturgul a primit ca „sarcină de partid" să înfiinţeze revista de satiră şi umor „Urzica", iar din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef al acesteia. Astfel, toată agitaţia cotidiană din interiorul unei redacţii, reflectată în „Opinia publică", îi era binecunoscută celui care a mai scris piesele „Fii cuminte, Cristofor!" sau „Mielul turbat".
În spectacolul de la Sibiu, Chitlaru (Marius T