Spionii români "fac să tremure NATO"

Acest titlu este inspirat, de fapt, de titlul unui volum apărut în Franţa, care se ocupă de activitatea în această ţară a unei reţele de spioni români condusă de agentul român Mihai Caraman (Pierce Accoce, Daniel Pouget, Le réseau Caraman; 13 Roumains font trembler l'OTAN, Paris, 1972), dar el se justifică prin faptul că, într-adevăr, agenţi ai serviciilor de informaţii ale RS România au fost activi şi au reuşit fapte notabile în Europa şi chiar în afara continentului.

"Diamantul cel mai de preţ"

…al activităţii sale informative a fost considerat de către Aleksandr Mihailovici Saharovski, coordonatorul "reţelei" de consilieri sovietici din diferite ministere din România în perioada 1949-1953, organizarea serviciului de informaţii român. Calificarea poate fi apreciată ca venind din partea unuia dintre cei mai avizaţi şi longevivi conducători ai spionajului sovietic.

De fapt, organizarea şi activitatea spionajului român, cel puţin până la începutul anilor ´60, a fost rezultatul conducerii sale de către agenţi KGB şi GRU, Gheorghe Pintile (Pantiuşa), Alexandru Nicolschi, care, în perioada interbelică, fuseseră trimişi ca spioni în România, Nikonov Serghei, în anii ´30, - rezidentul şef sovietic în România.

CIA în România

În prima parte a Războiului Rece, contraspionajul din România, ca şi din alte ţări ale Lagărului sovietic, a fost confruntat cu ofensiva serviciilor de informaţii vestice, mai ales a CIA, care a finanţat înfiinţarea Oficiului pentru Coordonare Politică (OPC), însărcinat cu desfăşurarea de operaţiuni clandestine în acest spaţiu. În afară de obţinerea de informaţii, scopul acestei organizaţii, ca şi al altora, la care au aderat şi diferite state vestice, era organizarea de grupuri de rezistenţă ce urmau să intre în acţiune în momentul declanşării unor operaţiuni mili