Multe dintre problemele care au amorsat „Primăvara Arabă” există şi în societatea saudită. Pentru a evita însă repetarea revoltelor arabe şi acasă, monarhia saudită a cheltuit 30% din PIB-ul anului 2010 pentru cumpărarea păcii sociale.

După succesul „Revoluţiei Iasomiei“ din Tunisia şi alungarea faraonului Mubarak, a fost o chestiune de zile până când Bahreinul, Yemenul, Siria, Libia au fost cuprinse de tsunami. Arabia Saudită e pe aceeaşi listă. Multe dintre problemele sociale care au amorsat „Primăvara Arabă” se coc şi în întinsa curte a Casei Saud.

Modelul a fost acelaşi: tineri furioşi s-au revoltat împotriva unor regimuri autocrate care pierduseră orice legătură cu propriile popoare. Parcă un fir nevăzut i-a conectat într-o conştiinţă comună a rebeliunii. Pentru că boala este regională: tinerii se confruntă cu absenţa „şanselor existenţiale“, a oportunităţilor de tot felul (politice dar mai ales economice). În plus, peste două treimi din populaţia regiunii are sub 30 de ani. Milioane de oameni ale căror aşteptări şi nevoi nu au un răspuns. În trecut, o astfel de combinaţie explozivă a oferit materia primă a situaţiilor revoluţionare.

Extinctorul regal

În Arabia Saudită mai mult de jumătate de milion de absolvenţi de liceu se pregătesc să ia cu asalt o piaţă regională a muncii caraterizată de cea mai ridicată rată de şomaj a tinerilor din lume – ne avertizează Ellen Knickmeyer într-un articol din FP . În plus, 30% dintre femei nu-şi pot găsi un job, deşi 78% dintre ele au o diplomă universitară. Interesant este că în mod normal saudiţii au şanse mai mari de angajare în sectorul public şi nu în cel privat: 80% dintre saudiţii care muncesc au joburi în sectorul de stat, în timp ce 80% dintre locurile de muncă din economia privată sunt deţinute de străini.

Din cele 1.200.000 de locuri de muncă din economia privată create