Mama îi priveşte chipul rozaliu şi-i zâmbeşte. Alessia Maria nici nu ştie că femeia e chiar lângă ea. Ca să o simtă, mama trebuie să-i vorbească, să o mângâie, să o facă să înregistreze în minte ei vocea, mirosul. Maria s-a născut în urmă cu două luni şi jumătate. „Mănâncă bine, doarme, nu avem probleme cu ea din acest punct de vedere. A ajuns să cântărească aproape patru kilograme”, spune Daniela Truică, mama fetiţei. N-a bănuit nici o clipă că imensa bucurie a venirii pe lume a primului lor copil se va îngemăna cu o grea suferinţă:
Alesia Maria nu vede. După nenumărate vizite pe la spitalele din Buzău şi Râmnicu-Sărat, mama a mers cu copila şi la Bucureşti, la Spitalul Clinic de Oftalmologie, unde renumitul profesor Mihai Pop i-a confirmat diagnosticul primt de fetiţă încă de la naştere: distrofie corneană congenitală. Părinţii, distruşi la aflarea veştii, au încercat din răsputeri să caute clinici particulare, medici care să-i găsească leacul acelei boli cumplite. Aşa au aflat că singura soluţie este transplantul de corneee la ambii ochi. „Fetiţa noastră este prea mică, iar doctorii de la noi din ţară ne-au zis că aici nu se poate face intervenţia chirurgicală.”
Din acea clipă, pentru părinţi lupta cu boala Mariei era de fapt lupta cu un sistem imperfect, din care lipsesc elemente vitale. Un sistem păgubos, care aşază sănătatea omului în coada unei liste cu necesităţi ce ar trebui să fie prioritare. Nu ştiau încotro să o apuce. Au intrat pe internet, au încercat să ia legătura cu părinţi chinuiţi de aceeaşi boală cu care se confrunta şi fiica lor. Au aflat într-un târziu de o clinică din Italia care ar putea să îi redea Mariei vederea şi lor puterea de a vedea viaţa şi în alte culori, mai vii.
Corespondenţa ţinută de părinţii Alessiei cu doctorul din străinătate a picurat stropi de speranţă în inimile celor doi. „Cu cât
