Căldură mare, secetă pe măsură… inclusiv la nivelul disponibilităţ ilor financiare care, spre exemplu, anul trecut au asigurat stagiunea bucureş- teană de vară de la Atheneul Român.

Afişele făloase, dispuse de-o parte şi de alta a faţadei sediului Filarmonicii bucureştene, au rămas în aceste săptămâni fără obiect. Păcat! Criza economică, cea financiară, impun restricţii la nivelul actului de cultură. Mai grav este faptul că aceste restricţii se extind deseori asupra condiţiei noastre spirituale, aspect pe care, cum observăm, aproape nimeni nu-l mai ia în consideraţie. Vom avea, deci, la Bucureşti, la nivelul muzicii – să o numim – academice, o vară aridă. La propriu şi la figurat. Sperăm să ne luăm revanşa la toamnă, cu prilejul concertelor Festivalului enescian al muzicii.

Cel mai promiţător dintre programele ce se anunţau pentru aceste săptămâni caniculare a fost cel destinat familiilor de muzicieni. Şi există, din fericire, la noi, câteva familii cu realizări prodigioase pe această latură, realizări, talente, disponibilităţi care – iată! – trec de la o generaţie la alta; mă gândesc la familia pianistului Valentin Gheorghiu, la cele ale violoniştilor Silvia Marcovici, Cristina Anghelescu, Gabriel Croitoru; din fericire, concertul familiei violoncelistului Marin Cazacu a fost singurul care a trecut de bariera nimicitoare a secetei manifeste la nivelul mijloacelor financiare. Căci o stagiune de concerte, fie ea şi estivală, nu se poate raliza exclusiv în baza bunelor intenţii.

Radiodifuziunea bucureşteană s-a dovedit a fi, în schimb, mai eficientă. Dispune de mijloace financiare mai consistente, bine orientate. „Festivalul bucureştean al muzicii de film” a fost susţinut în mijlocul capitalei, în Piaţa „George Enescu”, loc excelent amenajat şi destinat unei agreabile petreceri a timpului în aşteptarea orelor de răcoare ale serii. Indiscutabil, p