Iuliana, Amali, Raluca şi Mihai concurează la Jocurile Europene sau Mondiale ale Transplantaţilor, la bowling, aruncarea greutăţii, tenis de masă, badminton sau maraton. Sportivii transplantaţi care trăiesc cu rinichii şi inima altora iau, uneori, şi medalii. Alteori se îmbolnăvesc înainte de concurs. Iar câteodată nu mai apucă să mai joace.
De vreo 10 ani, Iuliana, Amali, Mihai şi Raluca poartă tricolorul românesc când se urcă pe podiumuri mondiale, asta după ce aleargă, aruncă bile de bowling ori îşi bat adversarii la tenis. Şi tot de vreo 10 ani, fiecare mai poartă cu sine un rinichi al altcuiva sau câte o inimă „nouă". Pe zgură sau în sală, toţi transplantaţii trag de ei ca să demonstreze nu că sunt cei mai buni, ci că un organ nou în trup nu este sfârşitul lumii.
O echipă mică, mică
Iuliana Marinoiu se antrenează la bowling pe banii ei Foto: Marian Iliescu
Iuliana Marinoiu şi Amali Teodorescu s-au întors de câteva săptămâni de la Göteborg, Suedia, unde au avut loc Jocurile Mondiale ale Transplantaţilor (World Transplant Games - WTG). Anul acesta, echipa României a semănat cu cea a micilor ţări africane care participă la Olimpiade: n-a avut decât doi membri. Pentru atâţia au fost bani. Taxa fiecăruia a fost de 650 de euro plus alţi 300 biletul de avion, acoperiţi parte de sponsori, parte din banii proprii. Ambele femei au participat la probele de bowling simplu şi dublu. 2011 a fost unul dintre puţinii ani în care România nu s-a întors acasă cu medalii, asta şi pentru că Iuliana şi Amali n-au fost în cea mai bună formă de sănătate.
A început cu bronz şi a ajuns la aur
Iuliana, 35 de ani, din Bucureşti, a primit un rinichi în anul 2001 de la mama ei, după nouă luni de dializă. A fost operată de profesorul Ioanel Sinescu, de la Institutul Fundeni. S-a apucat de bowling întâmplător, ieşind la sală cu foştii ei
