Pe fondul crizei bugetare din Grecia care riscă să devină contagioasă, putem spune că Europa a reuşit din nou să se mobilizeze, să-şi depăşească divergenţele, să găsească un compromis şi chiar să inventeze soluţii interesante ca să stingă incendiul. Rămîn însă în suspensie mai multe întrebări, iar una dintre ele ar fi "şi acum cine plăteşte?" constată Matei Vişniec.

Euforie reţinută şi luciditate maximă, iată care ar fi numitorul comun al comentariilor, vineri, în Franţa. Întrebarea "cine plăteşte?" pare să-i preocupe în special pe socialisti şi apare pe prima pagină a cotidianului de opozitie Libération. Aş semnala însă înainte de toate o caricatură apărută pe un site-ul de actualităti Yahoo: un cuplu se uită la televizor iar domnul spune, legat de "summit-ul" de vineri: "nu înţeleg nimic, dar pieţele financiare sunt euforice" ; la care doamna răspunde: "înseamnă că vom plăti".

Iar ceva mai jos putem citi următorul comentariu, probabil al redacţiei: oare să fie bun şi pentru noi, pentru cetătenii de rînd, ce este bun pentru pieţele financiare? Ei bine, la această întrebare unii sunt tentaţi să răspundă negativ. Cînd pieţele financiare îşi freacă palmele, cum este cazul acum după anunţarea noului plan de salvare a Greciei, înseamnă de fapt că pe termen lung ele vor avea şi mai mult de cîştigat, iar cetătenii de rînd vor fi şi mai îndatorati. Faptul că rolul băncilor este esenţial în economie nu trebuie să ne facă să uităm că pentru orice bancă un client bun este un client îndatorat.

La Paris, premierul François Fillon a anuntat vineri că noul plan european de ajutorare a Greciei reprezintă pentru Franţa noi datorii, de 15 miliarde de euro, care se vor adăuga celor vechi. Sigur, primul ministru tine să precizeze că deciziile luate joi de la Bruxelles nu vor antrena costuri directe pentru finantele publice franceze, datoria evocată ţine de garan