Diplomat cu mari succese internaţionale, Bogdan Aurescu (37 de ani) s-a şcolit doar în România, de la clasele primare, în cartierul Militari, până la cele două facultăţi şi doctorat – toate la Universitatea Bucureşti.

Supranumit „eroul de la Haga", după ce a obţinut, din partea Curţii Internaţionale de Justiţie, o soluţie favorabilă României în procesul privind platoul maritim cu Ucraina, Bogdan Aurescu se recomandă: „100% produsul şcolii româneşti". A făcut Dreptul, pentru că l-a convins bunicul său, şi apoi Istoria, pentru că „i-a plăcut întotdeauna" şi e utilă în diplomaţie. Premiant cu coroniţă din clasa I, lui Aurescu parcă a început să-i placă să înveţe abia în studenţie: a luat licenţă „de merit" şi doctorat cu menţiunea „Summa cum laudae". Vorbeşte fluent engleză şi franceză, ştie latina şi slava veche. Face şi acum cursuri post-doctorale, predă la Drept, dar circulă tot cu metroul, pentru că „e mai comod aşa, mai ales când plec de la minister către facultate".

Sunteţi, evident, un om care pune mare preţ pe şcoală, dar începuturile au fost cele ale unui copil obişnuit din Bucureşti, în timpul comunismului. Ce vă mai amintiţi?

Pot să spun că sunt un produs al şcolii româneşti în proporţie de sută la sută, iar şcoala de dinainte de '90 a fost o experienţă interesantă, pentru că am şi schimbat şcolile la un moment dat. M-am mutat de la şcoala în care învăţasem până în clasa a VI-a, Şcoala 174, din cartierul Militari, la o şcoală din centru, „Vasile Alecsandri", de lângă Colegiul „Sfântul Sava", pe care l-am şi urmat apoi.

Elevul Aurescu în prima zi de şcoală, septembrie 1980

Existau diferenţe între cele două şcoli, cea din cartierul mărginaş şi cea din centru?

Nu prea mari, nivelul era deosebit de ridicat şi la şcoala din Militari, îmi aduc aminte că unii profesori erau foarte exigenţi. În plus, 174 era pr